CRONICA LITERARĂ

Ioan Buduca
critic literar, eseist

Paradoxul ca stil literar[1]

Nu am destul credit, credibilitate adică, să spun ce voi spune: avem aici, în România, „un Nietzsche de secol XXI”.

Despre cel care a murit în 1900, prima carte a scris-o un anume Rudolf Steiner, suficient de cunoscut în 1893 pentru ca sora lui Nietzsche să-l roage să pună în ordine arhiva fratelui său, cerebralmente paralizat la ora aceea.

Acel Steiner a presupus un diagnostic așa-zis ocult: a scris că mintea lui Nietzsche nu ar fi paralizat dacă nu ar fi trecut, fără credință, pragul dincolo de care sălășluiește spiritul neîncarnat.

Era o vorbă veche: ai să mori dacă Îl vezi pe Dumnezeu față către față; poți să Îl vezi ca fiind un zefir, de pildă, dar nu mai mult...

Vorba nouă ar fi așa: nu poți trece fără pregătire pragul care desparte materia de spirit. Ce fel de pregătire? Nu știu. Steiner zicea că știe și a dovedit că știa în cele 354 de volume ale ediției ce îi face publică opera.

Înaintea cărții despre Nietzsche a fost editorul scrierilor de cercetare științifică ale lui Goethe.

Apoi, după 1890, a fost întemeietorul antroposofiei, știința despre cele spirituale, zice el.

Nu am credit, dar zic: Horia Al. Căbuți se află la câțiva pași înaintea pragului care a anihilat mintea lui Nietzsche. Sper să nu-i parcurgă nepregătit. Îl apără un neobișnuit simț al poeticului.

Toate paginile celei mai recente cărți publicate de el, Paradoxul de luni, adulmecă acest prag. Nu știu ce ar fi dacă mirosul i s-ar transforma în intuiții precum s-a întâmplat în cazul politehnistului vienez Steiner. Căbuți e politehnist și el, cu patalama de Timișoara. Nu e filolog precum a fost Nietzsche, dar e la fel de policunoscător: logică, filosofie, științe, muzică, literatură, arte...

Ceea ce îl apropie de filologul-filosof e simțul poetic metamorfozat în organ cognitiv.

Ceea ce îl îndepărtează de antroposofie e raționalitatea fermă. Steiner a lăsat sute de pagini despre trecerea de la raționalitate la imaginația vie și, mai departe, la intuiția fermă: totul sub controlul unei coerențe cu noi temeiuri cosmologice și teologice.

Erudiția lui Nietzsche? Literatură, muzică, filosofie, istorie, teologie. Erudiția lui Horia Al. Căbuți? Logica paradoxului, fizică, cosmologie cuantică, literatură, muzică, arte. Unicat.

Cum apare diferența? Întrebările... Ele fac diferența. Pe Căbuți îl preocupă ce e realitatea. Pe Nietzsche îl preocupa cum a devenit moral omul. Pe Steiner l-a preocupat care sunt temeiurile evoluției cosmo-spirituale și ale evoluției celor materiale.

^[1] Horia Al. Căbuți, Paradoxul de luni, Editura Limes, Florești, 2024 (194 p.)